Cum ne manipulează propaganda rusă în zilele noastre

   În această perioadă de război la graniţă autorităţile ne avertizează să ne ferim să cădem în capcana propagandei dezinformative ruseşti. Acest avertisment binevenit de altfel ne ajută prea puţin pentru a ne feri de efectele propagandei ruse. De aceea acest articol va căuta să completeze un gol de informare jurnalistică. Rusia nu ar fi ajuns cea mai mare ţară din lume dacă nu şi-ar fi organizat şi întreţinut cel mai creativ aparat de propagandă internă şi externă din lume. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare pe internet este un plus prin folosirea cu succes a programelor cu boţi, troli şi atacuri cibernetice. Discutând cu numeroşi cetăţeni contemporani cu expansiunea (ocupaţia) bolşevică observăm în zilele noastre asemănări ale aceluiaşi tipar de acţiune propagandistică sovietică. După o monitorizare comparativă de câţiva ani focusată pe cine ar putea fi în spatele încălcării deontologiei jurnalistice şi atitudinile anti-democratice ale unor politicieni necopţi apăruţi peste noapte, am ajuns la o concluzie care poate reprezenta o informaţie care să ne ferească de influenţa propagandiştilor ruşi. Aceşti agenţi ruşi sunt disimulaţi în jurnalişti, politicieni, colegi şi vecini agitatori cu texte comune de nemulţumiţi la comandă. Când agenţii primesc comanda de defăimare publică, apare un articol neluat în seamă plin de fake news-uri, calomnii şi acuze la adresa ţintei vizate. O campanie de eliminare a unei ţinte se pregăteşte ani de zile. Când se primeşte comanda ce activează întreaga reţea naţională calomniile din articolele scrise tot de ei sunt folosite ca argument pentru încălcarea deontologiei jurnalistice sub acoperirea de libertate a presei şi argumentul mincinos a unor false anchete jurnalistice semnalate anterior. Atunci se activează dacă ţinta este importantă toată reţeaua de agenţi infiltraţi în mass-media şi totodată înseamnă că sunt puse la punct şi reţelele cu boţi şi troli cibernetici care vor invada facebook-urle familiilor, prietenilor autorităţilor competente şi familiilor acestora. Această metodă este folosită pentru a determina o presiune psihică a unei false opinii publice revoltate de persoana nevinovată care s-a primit ordin spre a fi eliminată din viaţa publică sau afaceri. Comparativ vorbind, după 1948 au fost vizate ca ţinte de către presa bolşevică cele mai importante valori ale politicii, culturii şi ştiinţei româneşti precum şi cetăţenii care erau împotriva sistemului totalitar sovietic. În presa vremii, la fel ca în zilele noastre, ţintele vizate spre eliminare de către bolşevici erau calomniate şi acuzate de cele mai abominabile fapte imaginare. Agitatorii bolşevici ce se infiltrau ca şi acum în toate păturile sociale îşi manifestau indignarea şi cereau condamnarea celor agresaţi şi calomniaţi pe nedrept cu cele mai grele pedepse. Astfel justiţia, subordonată bolşevicilor, avea argumentul pentru a-i condamna la moarte, la canal sau în cel mai fericit caz la ani grei de închisoare. Cei bătrâni care mai trăiesc şi acum sunt mutilaţi de aceea perioadă a jurnalismului de propagandă sovietică care, parcă din întâmplare, nu prea este amintită public. În zilele noastre pentru eliminarea unor politicieni, pseudo-jurnaliştii agenţi ai propagandei ruse folosesc  aceleaşi metode împreună cu îmbunătăţiri de strategie manipulativă, după cum am menţionat mai sus. Reactivându-se noua generaţie a urmaşilor vechilor informatori agitatori, plasa ţintelor de eliminat la comandă s-a extins din nou şi asupra personalităţilor româneşti care se remarcă prin realizări notabile. Dacă îi spui propagandinstului că ce se scrie în presa de scandal pe care o pomeneşte sunt calomnii şi minciuni care nu te interesează te alegi cu insulte pentru că ai o părere diferită de a lui. Când îi explici că dacă ar fi fost adevărate acuzele fără acoperire din aşa zisa presă justiţia care este foarte activă în România demult ar fi luat toate măsuri fără să apară nimic în presă, propagandistul se dă supărat şi te lasă în pace. S-au lăsat manipulaţi psihologic cu aceleaşi metode mulţi politicieni care au dispărut în favoarea unor agitatori care ajungând în Parlament promovează autocraţia rusă agresând public valorile democraţiei şi drepturile omului, după aceleaşi metode bolşevice. De activitatea acestor agenţi de propagandă rusă profită şi grupurile infracţionale de interese care stau în spatele traficului de persoane, de droguri, influenţă şi corupţiei pentru a manipula politicienii şi autorităţile cărora le este frică să nu devină şi ei ţinte. Democraţia ne oferă responsabilitatea libertăţii de exprimare. Deontologia jurnalistică protejează opinia publică de propaganda rusă încă din perioada războiului rece. Nu eşti jurnalist dacă încalci deontologia jurnalistică  când calomniezi sau acuzi public o persoană fără dovezi şi argumente din minim 3 surse credibile. Un pseudo-jurnalist care agresează calomnios o persoană cu acuze imaginare, agresează în mod indirect familia, copii şi rudele nevinovate ale acelei persoane, încălcându-le drepturile. Propaganda rusă prin influenţa ei a reuşit să anuleze în România legea calomniei. De aceea pe vremea mascaradei criminale a agenţilor presei de propagandă sovietică mureau rudele celor agresaţi cu false învinuiri, se îmbolnăveau, familii se destrămau sau rămâneau pe drumuri, ca şi în zilele noastre. Nici un jurnalist care nu este aservit vreunul serviciu de propagandă străin, nu va încălca niciodată deontologia junalistică. Dacă suntem atenţi vedem că numărul celor care sunt agenţi plătiţi de propaganda rusă după tiparul sovietic pe care îl urmează este relativ mic. La scară naţională sunt câţiva pseudo-jurnalişti infiltraţi în câteva televiziuni, publicaţii scrise sau online. Sunt aceleaşi şi aceeaşi de fiecare dată implicaţi în campanii de o virulenţă anti-democratică ce încalcă toate drepturile omului. În concluzie, războiul de la graniţă ne obligă să fim mai atenţi şi să dezavuăm mai ferm agresivitatea calomniilor şi dezinformărilor abile ale agenţilor sub acoperire care pot fi ai ruşilor chiar dacă îi vedem în Parlament, într-o anumită aşa-zis media, la servici, facultate sau pe stradă. Democraţia se defineşte prin separarea puterilor în stat şi chiar dacă nu avem mari specialişti peste tot, legile statului de drept şi deontologia jurnalistică trebuie respectate tocmai pentru a ne feri propagandele statelor neprietene şi mecanismele lor de propagandă anti europeană şi anti românească. Preşedinte Eurodemos, Morel Bolea